Toamna abia a început şi deja s-au ivit primele zile reci. Auzim des propoziţia „Îţi pregătesc imediat un ceai fierbinte cu lămâie”, ceea ce dă naştere imediat la următoarea întrebare:
Pot să plantez sâmburi ca să am un lămâi?
Ei bine, ca la toate răsadurile, urmaşul va fi diferit de planta-mamă, deoarece conţine material genetic şi de la „tată”. Prin urmare, ca în cazul tuturor fructelor, altoirea este singura modalitate de păstra soiurile de lămâi. Pentru aceasta, ramuri din soiul dorit sunt grefate pe „port-altoi”, care este baza de altoire.
Deşi puteţi planta adesea seminţe de citrice, copacii care apar produc fructe doar mulţi ani mai târziu, iar cantitatea şi calitatea fructelor este incertă, întrucât nimeni nu a testat şi nu a descris combinaţia de gene a puietului respectiv. Cu toate acestea, este interesant de remarcat că, în unele cazuri, puieţii răsăriţi din seminţe de citrice produc fructe ale soiului iniţial. Experimentarea pe cont propriu îşi are răsplata sa. Germinaţia este declanşată atunci când fructele se răcesc (aşezaţi-le în compartimentul cu legume al frigiderului, la o temperatură de 1-5° C, timp de 14 zile).
Cu siguranţă vă veţi bucura de priveliştea frunzuliţelor germinate de lămâie cum îşi fac loc prin pământ pentru a vedea lumina zilei. Şi pentru că am amintit de lumină: seminţele de citrice trebuie semănate la sfârşitul lui februarie sau începutul lui martie, când nivelul luminii şi temperatura diurnă încep iar să crească. Vremea să fie luminoasă şi călduţă, cu temperaturi de germinare constante de aproximativ 21-25°C. Puieţii au nevoie de un loc cu lumină puternică.
Iernatul
Puteţi afla mai multe despre cea mai bună modalitate de îngrijire a arborelui de citrice într-un alt buletin informativ GARDENA special de la primăvară, la începutul noului sezon în aer liber pentru lămâi.
Însă din moment ce citricele vor avea nevoie în curând de îngrijirea pe timp de iarnă, dorim ca în acest buletin informativ GARDENA special să vă oferim informaţii specifice despre acest subiect:
După cum probabil ştiţi deja, arborii de citrice sunt un pic pretenţioşi când vine vorba de iernat. Adesea, oamenii se întreabă ce se poate face împotriva căderii frunzelor, care de obicei apare la sfârşitul iernii, de obicei din cauza îngrijirii incorecte.
Nevoile arborelui
Speciile se dezvoltă foarte bine în climele tropicale şi subtropicale, însă fac faţă şi climei mediteraneene, care iarna poate ajunge şi la zero grade sau chiar mai puţin. Acest fapt are următoarea însemnătate în ceea ce priveşte îngrijirea lor: citricele au nevoie de multă lumină atât vara, cât şi iarna, aşa cum beneficiază de ea în habitatele lor naturale.
Lumina şi temperatura depind una de cealaltă, deoarece acţionează împreună şi individual pentru a activa metabolismul unui arbore, în aceasta constând dificultatea îngrijirii arborilor de citrice în timpul iernii. Pentru a fi limpede: cu cât arborele beneficiază de mai multă lumină (care determină fotosinteza), cu atât trebuie să fie mai cald pentru ca planta să aibă un coeficient metabolic suficient. Cu cât arborele beneficiază de mai multă căldură (care îi accelerează coeficientul metabolic), cu atât are nevoie de mai multă lumină pentru a atinge un nivel suficient de fotosinteză.
Dacă metabolismul arborelui este prea rapid în timpul iernii, deoarece temperatura este prea ridicată (de exemplu, planta se află într-o cameră de zi, în special după o draperie), şi dacă nu are suficientă lumină, acesta va metaboliza mai multe substanţe decât poate genera prin fotosinteză, ceea ce înseamnă că se consumă pe sine.
Totuşi, este bine ca, pentru hibernare, să aşezăm planta într-un loc foarte luminos, la temperatură scăzută (aici este inclusă aerisirea locului de iernat al arborelui la temperaturi mai mari decât cea de îngheţ). Asta pentru că, la latitudinea la care ne aflăm noi, cel mai luminos loc posibil este ca o cameră întunecată în comparaţie cu lumina tropicală, mai ales iarna. Pentru cei dintre dvs. care sunteţi pasionaţi de cifre: anul acesta, în Zanzibar, în februarie, în jurul amiezii, am măsurat o intensitate a luminii de aproximativ 190.000 - 210.000 de lucşi. În acelaşi timp, în România, în aer liber, lumina avea probabil o intensitate de 10–15.000 de lucşi. Un adăpost de iarnă foarte luminos (cum ar fi o seră sau o oranjerie mică) poate asigura adesea 10.000 de lucşi sau mai puţin. Un adăpost normal de iarnă (oamenii spun adesea „l-am pus pe un coridor, lângă o fereastră orientată spre nord, unde este cea mai multă lumină”) ajunge doar la circa 1.000 de lucşi, iar în camerele de zi intensitatea luminii este în mod normal cuprinsă între 500 şi 800 de lucşi. După cum vedeţi: în astfel de condiţii din ţări ca ale noastre, trebuie să vă faceţi cruce şi să speraţi la ce e mai bun atunci când este vorba de iernatul citricelor, din cauza diferenţei dintre lumina de care au nevoie şi cea de care beneficiază.
Acum că aveţi informaţii, să ne întoarcem la măsurile practice.
Trei strategii de iernat s-au dovedit a avea succes.
A.: Amplasarea arborelui în sera unei pepiniere sau acasă, într-o mică seră sau oranjerie (www.florino.de).
B.: Amplasarea arborelui într-un loc luminos, la o temperatură de 5-10°C; aerisiţi frecvent încăperea şi faceţi umbră dacă lumina caldă a soarelui intră în încăpere (de la sfârşitul lui ianuarie, în special în cazul ferestrelor orientate către sud).
C.: Amplasaţi arborele într-un loc foarte luminos, la o temperatură de la 16/18° până la 20°C.
Varianta C este cea mai dificilă, întrucât astfel de condiţii sunt aproape imposibil de creat. În aceste zone, avem lumină şi mai slabă decât condiţiile enumerate mai sus, iar în zilele reci de iarnă temperatura din camerele de zi este de aproximativ 21°C. Sunt de preferat încăperile sau coridoarele cu temperatura maximă de 16-18°C, însă acestea sunt rar utilizate pentru iernatul pomilor de citrice. Şi în aceste încăperi arborii trebuie aşezaţi cât mai aproape cu putinţă de o fereastră.
În legătură cu temperatura:
de obicei, frunzele cad din cauza udării excesive şi a diferenţei majore de temperatură dintre rădăcini şi frunze; „cap fierbinte şi picioare reci”, după cum spun grădinarii, sau „picioare fierbinţi şi cap rece”. Motivul acestui fapt este rareori remarcat: pe măsură ce încăperea se încălzeşte, mare parte din arbore se află la temperatura camerei de, să zicem, 21°C, însă planta stă pe o podea de 16-18°C. Rădăcinile mai reci au activitate mai redusă decât frunzele calde, copacul este stresat şi frunzele îi cad. Remediul: separaţi baza arborelui de podeaua rece, aşezându-l pe un suport mobil sau într-un ghiveci cu rotile pe sub care circulă aerul; de asemenea, puteţi izola copacul de podeaua rece prin aşezarea sub ghiveci a unui strat gros de polistiren.
Situaţia opusă: arborele se află pe o podea încălzită, astfel că rădăcinile au temperatura de 20 până la 28°C, iar coroana se află la doar 18-22°C. Şi în acest caz se întâmplă un lucru similar: copacul este stresat din cauză că rădăcinile sunt mai active decât frunzele. Rezultatul: căderea frunzelor.
Ei bine, iată că aveţi o grămadă de material de citit! Cu toate acestea: cu cât înţelegeţi mai bine arborii de citrice şi felul în care îi influenţaţi în timpul etapei de iernat, cu atât veţi gestiona mai bine situaţia şi veţi dezvolta cea mai bună strategie de iernat pentru situaţia dvs. În plus, puteţi reacţiona mai rapid cu soluţii în cazul apariţiei problemelor.
Aceste relaţii lumină-temperatură sunt destul de simple în comparaţie cu strategiile de fertilizare şi udare din cele şase luni reci ale anului:
Nu fertilizaţi din septembrie până în februarie; dacă planta iernează la rece (varianta B de mai sus), nu fertilizaţi din septembrie până în martie. Trataţi lipsa de fier (vene verzi la frunze, frunze galbene) adăugând hrană feroasă.
Udaţi cu apă moale la temperatura camerei. Nu utilizaţi apă dură, întrucât aceasta poate cauza lipsa fierului. Pentru iernatul mai cald, udaţi cu mare grijă în funcţie de situaţie şi evitaţi îndeosebi excesul de apă şi defazarea udării. Mai mulţi arbori se îneacă, nu se usucă! În cazul iernatului răcoros, păstraţi arborele mai uscat (pământ uşor umed); pământul nu trebuie să fie uscat ca paiele, iar arborele nu se va usca.
Lăsaţi arborele afară cât mai mult posibil, iar primăvara scoateţi-l afară cât mai devreme cu putinţă.
Îndeosebi la sfârşitul iernii şi primăvara, devreme, duceţi arborele afară, într-un loc protejat. Locul respectiv nu trebuie să se încălzească în aşa măsură încât temperatura din timpul nopţii să fie mult mai mică decât cea diurnă, de exemplu, noaptea să fie 5°C, iar peste zi 20-25°C.
Înainte de a duce arborele în interior, curăţaţi-l bine şi faceţi tot ce puteţi pentru ca acesta să nu ierneze alături de melci sau păduchi. Dacă este nevoie, în acest moment îl puteţi scurta. Răriţi coroanele foarte bogate, pentru a permite trecerea luminii. La sfârşitul lunii ianuarie verificaţi dacă există paraziţi (care sunt în plină dezvoltare în acest moment al anului). Păduchii verzi şi primii păduchi lânoşi s-au pus deja în mişcare. Ultimii paraziţi care apar sunt afidele, dar chiar şi acestea apar începând din martie.
Vă urăm succes la iernatul arborilor dvs. de citrice!
Încă un sfat:
cei care doresc un arbore de citrice mic şi simpatic şi care iarna poate face faţă locurilor mai calde şi mai puţin luminoase se pot orienta către fortunella (kumcvat)!
