Utilizăm module cookie pentru a vă îmbunătăţi experienţa pe site-ul nostru. Continuând să accesaţi acest site web, confirmaţi faptul că sunteţi de acord cu utilizarea modulelor cookie de către noi. Aflaţi mai multe consultând Modulele cookie

Informaţii speciale despre bace

Bacele puse într-un sandviş sau tăiate felii şi adăugate într-o salată dau un gust cu adevărat uimitor! Şi totuşi, această purtare stranie este justificată! Deoarece botaniştii au o perspectivă cu totul diferită asupra bacelor, aceste fructe de grădină deosebit de versatile, prezentate în acest număr special al buletinului informativ GARDENA, faţă de punctul nostru de vedere, al grădinarilor.

Este uimitor să aflăm că, din punct de vedere botanic, zmeura, murele, căpşunile şi aşa mai departe nu sunt bace, ci fructe aglomerate. În termeni botanici, roşiile, castraveţii, pepenii şi bananele sunt bace. Iar cea mai mare bacă din lume este foarte grea: dovleacul!

După cum vedeţi, bacele sunt de fapt nişte fructe foarte interesante. Totuşi, acest număr special al buletinului informativ GARDENA, despre care experţii noştri în grădini s-au asigurat că oferă tot felul de informaţii utile, se referă la bace aşa cum le înţeleg grădinarii.

Noutăţi din grădina cu bace

Cum s-a descurcat grădina dvs. cu bace peste vară? Afinele, căpşunile, coacăzele negre şi agrişele au fost recoltate, murele se coc acum, iar kiwiul urmează în toamnă. În general, vara a fost productivă în ceea ce priveşte fructele. Coacăzelor negre nu le-a mers prea bine pe plan local, din cauza iernii lungi şi a faptului că momentul timpuriu de înflorire din acest an nu a fost ideal pentru fertilizarea adecvată. Vremea schimbătoare a favorizat clar fructele de coacăz roşu: căldura suficientă a asigurat o creştere bună, iar apa abundentă şi mai ales constantă a permis fructelor să devină grăsuţe şi rotunde. Fluctuaţiile mari ale umidităţii pământului, cauzate de perioade uscate urmate de ploi abundente, ar fi asigurat o dezvoltare grozavă agrişelor. Pe scurt: când faceţi o incursiune prin grădina cu bace, câteva lucruri ar putea ieşi în evidenţă:

Agrişi:

S-a dovedit din nou că, în cazul agrişelor, alegerea soiului este foarte importantă, deoarece făinarea agrişului are condiţii propice de dezvoltare pe vreme schimbătoare, caldă şi umedă, aşa cum s-a întâmplat în acest an. Soiul cu fruct verde „Invicta”, îndeosebi, s-a dovedit din nou a fi, pe departe, „invincibil” în ceea ce priveşte această ciupercă băgăcioasă. Ca soi cu fruct galben, de recomandă „Hinnonmäki”, iar pentru fructe roşii, sunt bune soiurile „Rokula” sau „Red Eva”. Rokula este indicat pentru persoanele care nu reuşesc să vadă în fiecare zi de grădina cu fructe, deoarece fructele acestui soi pot fi lăsate pe tulpină foarte mult timp, netrebuind să fie culese la un moment foarte bine determinat. Iar pentru admiratorii mai comozi ai agrişelor, se recomandă soiul „Pax”, care este extraordinar pentru că aproape nu are spini şi este uşor de cules. Are foarte puţin ghimpi.

Grădinarii peisagişti au descoperit acum valoarea ornamentală a agrişelor. Ca pomi fructiferi standard pentru delimitarea aleilor, ei pot fi utili în delimitarea zonelor grădinii sau în asigurarea unei sincronii vizuale interesante aleilor din grădină. În perioada în care fructele se coc şi sunt gata de cules, aceşti pomi sunt un deliciu pentru ochi. O remarcă importantă cu privire la plantele în formă de copac: Menţineţi crengile scurte şi coroanele desfăcute şi compacte, astfel încât să nu se rupă sub greutatea fructelor. Proptelele pentru coroane nu arată prea plăcut într-o grădină. Acest lucru este valabil şi în cazul agrişilor din ghivece. Cu toate acestea, frumuseţea are adesea preţul său: arbuştii de agrişe sunt mai productivi decât plantele în ceea ce priveşte recolta.

Ce trebuie să faceţi acum: Dacă încă nu aţi tuns agrişii după ce aţi recoltat, acum trebuie să îi tundeţi urgent. Un agriş suficient de subţiat vă permite să ajungeţi în interiorul său fără să vă înţepaţi. În plus, la plantă poate ajunge multă lumină, pentru ca fructele să se coacă bine.

Coacăzi:

Acelaşi lucru este valabil şi în cazul coacăzilor. Deşi nu sunt sensibili la făinare, pot apărea probleme cu rugina produsă de ciuperci sau, în funcţie de soi, poate exista tendinţa picurării bacelor. Fiţi atent la aceste aspecte atunci când le cumpăraţi de la pepinieră sau de la magazinul de specialitate! Reţineţi că în cazul coacăzilor, perioada de recoltare este mare şi, alegând soiurile în mod inteligent, aceasta poate dura de la începutul lui iulie şi până la mijlocul lui august. Potenţial de ronţăire timp de şase săptămâni, apoi congelaţi ce mai rămâneţi sau faceţi gem.

„Red Lake”, un soi roşu, se coace timpuriu şi nu este predispus la probleme; „Rovada” se coace foarte târziu şi produce fructe mari si de calitate superioare, pe lujeri lungi. În prezent, „Primus” este cel mai important soi alb. Dacă doriţi să încercaţi un soi roz, căutaţi „Rosalinn”. Copiilor le plac coacăzele pentru că sunt relativ dulci când sunt coapte. În ceea ce priveşte aroma: coacăzele negre sunt adesea considerate prea amare pentru a le consuma crude. Însă încercaţi „Ometa” sau varietatea mai moderată „Bona”. Aceasta are o aromă plăcută de coacăz care se poate utiliza la gătit.

Ce trebuie să faceţi acum: Coacăzii negri trebuie tunşi dacă nu aţi făcut-o deja. În cazul agrişilor şi hibrizilor de coacăz şi agriş, Josta (Ribes nidigrolaria), îndepărtaţi lăstarii mai vechi şi groşi care sunt prea denşi. În general, aceştia au culoare maro închis sau neagră, ceea ce îi face uşor de identificat. Lăstarii tineri şi uşor ai arbustului trebuie încurajaţi, deoarece ei duc cel mai bine povara fructelor. Totuşi, îndepărtaţi toţi lăstarii fără forţă şi pe cei mai subţiri decât un creion.

Zmeură:

Ştiaţi că zmeura nu are doar soiul roşu, cu şi galben şi chiar şi negru? „Golden Bliss” are fructe galbene, iar „Black Prince” (un soi sălbatic american) are fructe negre. Dacă plantaţi în grădină toate cele trei specii, pe 3 octombrie puteţi face tarte cu zmeura din grădină…

Soiurile de zmeură care nu trebuie urcate cu atenţie pe nuiele sunt populare în grădinile în care „lucrurile trebuie să se întâmple repede”. Puteţi lăsa soiurile cum este „Autumn Bliss” să crească asemenea coacăzilor sau agrişilor, ca un simplu arbust, iar după recoltat să seceraţi cu totul arbustul. Această formă de arbust nu produce fructe până în toamnă, dar are avantajul că rareori este infestat de gândacul zmeurului, astfel că nu are viermi. Şi în cazul zmeurei, mereu se întâmplă câte ceva: Un soi mai recent care se coace bine în septembrie, cu o aroma excelentă şi cu fructe ferme, deosebit de atractive, este „Polka”.

Ce trebuie să faceţi acum: Imediat după recoltat, tăiaţi lăstarii secţionaţi de deasupra pământului, fără să lăsaţi cioturi. Astfel, reduceţi riscul ca zmeurii dvs. să fie infestaţi cu cancerul bazei lăstarilor, o infecţie care intră în plantă prin crengile bătrâne.

Căpşuni:

Căpşunile au nevoie într-adevăr de un capitol numai pentru ele. Soiurile cu miros deosebit de căpşuni sălbatice sunt cele mai fermecătoare. Merită menţionate şi soiurile vechi, cum sunt „Mieze Schindler”, dar speciile noi cu aromă intensă, ca de exemplu „Thuchief”, sunt la fel de bune. Soiurile pentru straturile de căpşuni, ca de pildă „Florika”, sunt excelente în acest scop, deoarece sunt încrucişate cu căpşuni sălbatice. Straturile de căpşuni sunt o alternativă bună de plante care acoperă pământul pentru zonele aflate la umbră parţială. Acestea nu trebuie înlocuite după doi ani, ca în cazul căpşunilor de grădină, ci pot rămâne în straturi între şase şi opt ani. Straturile de căpşuni înfloresc şi produc fructe din intermediul frunzelor, motiv pentru care fructele lor nu stau pe pământ şi nu se strică atât de repede.

Totuşi, există soiuri noi de căpşuni pentru ghivece şi jardiniere, precum şi pentru straturi: căpşunile atârnătoare sunt potrivire pentru coşuri suspendate. Într-un coş suspendat puteţi pune trei plante. În cutii, păstraţi o distanţă de 20-25 cm între plante, Recipientele cu un rezervor de apă sunt cele mai bune pentru a asigura plantei aprovizionarea suficientă cu apă. Fertilizaţi cu un fertilizator complet sau cu unul pentru bace, care conţine mai multă potasă decât fertilizatorul pentru jardiniere de flori. Bacele au nevoie de această substanţă pentru ca fructul să se coacă mai bine şi să aibă mai multă aromă.

În sfârşit, principiul atârnării funcţionează şi în direcţie inversă: Puteţi popula mici bucăţi de spalier sau ţăruşi cu căpşuni căţărătoare. Totuşi, va trebui să legaţi plantele de suportul respectiv, pentru că nu se caţără fără ajutor. Căpşunile căţărătoare pot fi culese din iunie în septembrie, iar cele atârnătoare până în octombrie.

Ce trebuie să faceţi acum: În cazul în care căpşunile se află în acel loc de doi ani şi arată neîngrijite, trebuie să le înlocuiţi. Acum este momentul să faceţi acest lucru. Dacă nu le plantaţi până în primăvară, recolta va fi mai mică în primul an după plantare. Soiurile de căpşuni care au mereu fructe şi cele care fructe în timpul verii pot fi plantate şi primăvara, deoarece chiar şi aşa vor produce recolte suficient de bune.

Lonicera albastră:

Lonicera albastră este o apariţie nouă printre plantele cu bace de grădină şi produc fructe în mai, înaintea altor bace. Fructele sunt lungi şi subţiri, având aceeaşi culoare şi textură cu afinele. Lonicera albastră aduce şi la gust cu afinele, mai celebre. Aceste nou-venite au un farmec aparte, nu doar pentru că pot fi culese atât de devreme, ci şi pentru că fructul este dulce şi bogat în vitamina C. Pentru creşterea la maturitate a arbustului, trebuie să luaţi în calcul o înălţime de un 1-1,5 metri şi o lăţime de 1 metru. Orice sol bogat în nutrienţi va fi potrivit pentru această plantă. Este uşor de îngrijit, deoarece trebuie doar tuns un pic, în rest creşte repede şi nu este pretenţios. Datorită îmbunătăţirii fertilizării, este mai bine să plantaţi două sau mai multe soiuri de Lonicera albastră care înfloreşte în mai.

Ca fapt divers: Fructele de Lonicera au ajuns să fie considerate fructe de grădină şi nu aşa-zise fructe sălbatice, deoarece merită cultivate într-o grădină domestică, la fel ca şi afinele şi zmeura şi, mai recent, părul sălbatic (Amelanchier lamarckii), alunul, socul, cornul, merişorul, cătina, măceşul şi scoruşul.

Comments