Utilizăm module cookie pentru a vă îmbunătăţi experienţa pe site-ul nostru. Continuând să accesaţi acest site web, confirmaţi faptul că sunteţi de acord cu utilizarea modulelor cookie de către noi. Aflaţi mai multe consultând Modulele cookie

Toamna este sezonul ciupercilor

Ciupercile sunt mai degrabă nepopulare în grădini, din cauză că sunt greu de eliminat. Totuşi, culegerea ciupercilor comestibile este o adevărată desfătare pentru gurmanzi. În septembrie şi octombrie acestea se năpustesc, practic, din pământ. Cu toate acestea, dacă nu ştiţi unde anume să căutaţi aceste delicatese, căutarea durează mult timp şi nu are prea mare succes. Aşadar, dorim să vă prezentăm cele mai cunoscute ciuperci comestibile, cum ar hribul (Boletus edulis), hribul murg (Xerocomus badius) şi buretele-galben (Cantharellus cibarius), şi să vă oferim câteva sfaturi de culegere a ciupercilor.

Echipamentul de care aveţi nevoie pentru culesul ciupercilor constă dintr-un coş în care să le puneţi şi un cuţit cu care să le tăiaţi. Desigur, este absolut necesară o carte de identificare a ciupercilor. Pe aceasta trebuie să o luaţi mereu cu dvs. când mergeţi la cules de ciuperci. De asemenea, nu strică să luaţi şi o lupă, pentru a studia cu atenţie ciupercile pe care nu le recunoaşteţi.

Dacă sunteţi începător în culesul ciupercilor, cel mai bine este ca în incursiunea dvs. să luaţi pe cineva care cunoaşte bine ciupercile, întrucât, atunci când eşti novice, identificarea celor bune este dificilă. Centrele de educaţie a adulţilor oferă adesea excursii de cules de ciuperci, iar aici puteţi învăţa cele mai importante lucruri despre începerea culesului de ciuperci şi locuri potrivite din zona dvs. în care se găsesc ciuperci.

Reguli importante pentru culesul ciupercilor:

  • Nu încercaţi niciodată ciuperci pe care nu le puteţi identifica, nici chiar dacă miros bine şi arată delicios. Aparenţele pot fi înşelătoare, iar aventura dvs. se poate încheia în mod nefericit.
  • Dacă doriţi să culegeţi ciuperci pe care nu le puteţi identifica, astfel încât să căutaţi informaţii despre ele pentru a afla dacă sunt comestibile, luaţi rădăcinile cu dvs. Altminteri, nu contează dacă smulgeţi ciupercile din pământ sau le tăiaţi tulpina.
  • Nu culegeţi niciodată ciuperci vechi sau foarte mici şi nici ciuperci ciugulite de animale sau smulse din pământ.
  • Cel mai bine este să mâncaţi ciupercile în ziua în care le culegeţi, întrucât se strică repede.
  • Nu mâncaţi niciodată ciuperci crude.
  • Dacă sunteţi începător în culesul ciupercilor, este recomandat să nu mergeţi singur la cules. 

    Printre ciupercile comestibile care se găsesc în România se numără hribii, hribii murgi şi bureţii-galbeni. Iată scurte descrieri ale acestor ciuperci.

Hribul

Cea mai populară ciupercă în rândul culegătorilor este hribul, cunoscut şi sub numele de mânătarcă. Numele german „Herrenpilz”, „ciuperca gentlemanului”, este derivat din faptul că, în mod tradiţional, când se găsea această ciupercă, ea trebuia dată boierului sau proprietarului terenului.

Hribii aparţin genului boletus, cunoscut pentru pulpa sa fermă. Pălăria sa netedă are diametrul cuprins între 5 şi 25 de centimetri. Culorile pălăriei sunt de la maro deschis până la castaniu. Lamelele de sub pălărie sunt albicioase când ciuperca este tânără, însă mai târziu capătă o culoare verde-gălbui. Tulpina are forma unei măciuci şi este acoperită cu reticulaţii subţiri şi albe. Hribul poate fi găsit între lunile septembrie şi noiembrie în pădurile de conifere, sub molizi şi, ca regulă, înainte de primul îngheţ.

Nu spălaţi hribii pentru a-i pregăti, întrucât se îmbibă cu apă. Utilizaţi mai bine o periuţă pentru a-i freca sau curăţaţi-i cu un prosop de hârtie.

Hribul murg

Ca şi hribul, hribul murg aparţine genului boletus. Pălăria sa este de culoare castanie şi are dimensiuni cuprinse între 5 şi 10 centimetri. La început, lamelele sunt de un alb deschis, însă devin gălbui sau verzui pe măsură ce exemplarele îmbătrânesc. Când este lovit, capătă o culoare albastră verzuie. Ciuperca are gust plăcut, uşor acru. Pentru începători este dificil să facă deosebirea între hribi şi hribii murgi.

Hribii murgi cresc îndeosebi în pădurile de conifere, sub molizi şi zade. Uneori se găsesc câteva specimene şi în pădurile de foioase, în general din septembrie până în noiembrie.

Atenţie: hribii murgi nu se mănâncă în stare crudă! Sunt otrăvitori şi produc diaree, greaţă şi vomă.

Buretele-galben

Bureţii-galbeni sunt cunoscuţi drept ciuperci delicatese datorită cărnii lor gustoase şi aromei. Se mai numesc şi gălbiori. Aceştia sunt de culoare galbenă, asemenea gălbenuşului, sau galben deschis. Pălăria lor poate ajunge la diametrul de 10-15 cm. La început, pălăria are formă de cupolă şi margine neregulată. Pe măsură ce ciuperca îmbătrâneşte, se aplatizează şi se adânceşte la mijloc. Lamelele au, de asemenea, culoare galbenă ca de gălbenuş şi acoperă tulpina aproape în întregime.

Buretele-galben are un miros plăcut, fructat, ce aminteşte de mirosul caiselor. Bureţii-galbeni se găsesc deopotrivă în pădurile de conifere şi în cele de foioase. Pâlcurile de bureţi-galbeni sunt des întâlnite în luminişurile pădurii.

Avertisment: buretele-galben are şi un confrate periculos, buretele-galben fals. Acesta este puţin otrăvitor, iar ingestia lui poate duce la tulburări gastrointestinale. Pălăria sa este înşelător de asemănătoare cu a buretelui-galben. Totuşi, la o cercetare mai atentă se observă diferenţele: lamelele se termină la tulpină şi, de obicei, sunt mai închise la culoare decât pălăria. Pălăria este semnificativ mai subţire. Tulpina este subţire şi scobită.

Comments