Utilizăm module cookie pentru a vă îmbunătăţi experienţa pe site-ul nostru. Continuând să accesaţi acest site web, confirmaţi faptul că sunteţi de acord cu utilizarea modulelor cookie de către noi. Aflaţi mai multe consultând Modulele cookie

Protecţia împotriva dăunătorilor: momente groaznice

Au început să mişune din nou: afidele! Dar nu toate afidele sunt la fel. Păduchele verde al piersicului, afida fasolei şi păduchele verde al mărului, de exemplu, sunt diferite între ele precum cinteza, piţigoiul mare şi vrabia.

În acest buletin informativ special Gardena, veţi afla lucruri interesante despre afidele enervante, care vă vor oferi o perspectivă nouă şi fascinantă asupra acestor creaturi, în contextul naturii şi grădinii. Iar asta nu e tot: dacă afidele cauzează stricăciuni în grădini, ele trebuie combătute cu ajutorul măsurilor preventive sau de tratament. Şi în această privinţă vă oferim informaţii utile.

Stricăciunile cauzate de afide

Afidele produc stricăciuni îndeosebi plantelor tinere, extrăgând seva celulară. În acelaşi timp, emană o otravă care încreţeşte frunzele. Datorită formării de „adăposturi” din frunze, care pot fi uşor observate în vârfurile ramurilor, afidele sunt mai bine apărate împotriva păsărilor de grădină şi a altor prădători şi, de multe ori, scapă cel puţin o pereche care perpetuează specia.

Întrucât afidele slăbesc planta prin absorbţia sevei, vârfurile încreţite ale ramurilor duc la crengi deformate. În grădinile decorative şi cele fructifere, acest lucru nu este de dorit, întrucât copacii cu creştere corectă sunt esenţiali, fie din motive estetice, fie din punct de vedere al producţiei de fructe.

Afidele produc consecinţe şi dacă saliva lor transferă plantelor viruşi dăunători. Aceştia pot cauza stricăciuni pe scară largă, mai ales în livezi sau în grădinile profesioniste de trandafiri.

Afidele şi „hrana eliminată”

Trebuie spus că secreţia zaharoasă a afidelor joacă un rol important: deoarece afidele se reproduc foarte repede, mai ales în condiţii favorabile, au nevoie în special de proteine.

Ele îşi extrag necesarul de proteine din sucurile plantei şi excretă carbohidraţii (zaharozele) conţinute de acestea, sub forma unui nectar. Acest fapt este de-a dreptul uimitor, deoarece plantele sunt reprezentanţii producătorilor globali de zahăr, iar numeroase animale, inclusiv noi, oamenii, utilizăm zahărul pentru a acumula proteine în organism. Din acest motiv avem tendinţa de a mânca plante, însă afidele le aruncă în mare parte!

Nectarul este acum utilizat de furnici (şi de muşte) ca hrană. Aşadar, furnicile se poartă cu afidele în mod similar cu felul în care ne purtăm noi cu vacile: ele „mulg” afidele pentru a obţine nectar. Pentru aceasta, furnicile plasează intenţionat afide pe plante, distribuindu-le în grădină, având grijă de ele, ba chiar şi apărându-le. 

Dacă furnicile nu consumă secreţia zaharoasă, aceasta se întinde pe plantele afectate de afide şi este apoi colonizată de fumagină, care o consumă.

Din acest motiv descoperiţi adesea afidele de pe plante doar în stadiile târzii, când fumagina care acoperă planta devine vizibilă.

Afidele: fascinant de prolifice

Înainte de a afla cum să scăpaţi de afide, să studiem puţin ciclul lor de viaţă, uluitor şi fascinant. Iarna, afidele supravieţuiesc sub formă de ouă, motiv pentru care ele sunt combătute în acest stadiu în cadrul livezilor. Din ou iese o aşa-numit mamă, care procreează asexuat! Astfel se nasc afide „virgine”, de obicei fără aripi, deşi unele au aripi şi pot trece mai uşor pe alte plante-gazdă, asigurând astfel înmulţirea mai rapidă a acestor insecte în sălbăticie, pe terenuri agricole, în păduri şi grădini. Aceste virgine se produc tot asexuat. Abia către toamnă, aceste insecte exclusiv feminine produc masculi, tot prin naştere virgină. Afidele se împerechează, iar ouăle depuse de ultima generaţie de femeie din an, în momentul în care generaţia sexuală se schimbă, într-adevăr, permite afidelor să se înmulţească din nou în anul următor. 

Cu până la 50 de generaţii de afide pe vară şi până la şase afide tinere născute vii de o virgină pe zi, este uşor de înţeles cum o mamă poate produce în jur de 1027 de afide pe an; iată de ce numărul de afide născute este aproape infinit. Însă fiecare insectă trăieşte doar cinci-şase zile. Dacă vă gândiţi câte păsări mici, larve de furnici, muşte, de ţânţari de gale, muşte de grădină şi de viespi se hrănesc cu afide, este clar că acestea au nevoie de o rată de reproducere masivă pentru a supravieţui ca specie. Este totodată evident de ce, în emisfera nordică, cele aproximativ 450 de specii de afide se numără printre cei mai importanţi dăunători agricoli, forestieri şi de grădină.

Ce facem cu afidele?

Analizând biologia afidelor, este evident că încercarea de a extermina toate afidele dintr-o grădină este o muncă de Sisif. După ce ultima a fost distrusă, sigur va zbura alta de pe undeva sau va fi adusă de către furnici.

Preveniţi apariţia afidelor excluzându-le oriunde este posibil. Orificiile de aerisire din sere pot fi acoperite cu plasă deasă, asigurând o ventilaţie adecvată şi, în acelaşi timp, nepermiţând intrarea afidelor. Aplicaţi acelaşi principiu în grădinile de legume, utilizând lână pentru a acoperi legumele. Lâna nu doar creează un microclimat care încurajează creşterea, dar asigură şi o protecţie eficientă împotriva afidelor.

Unele soiuri de plante pentru grădinile din jurul caselor sunt rezistente la afide, cum este cazul plantele de salată. Puteţi alege intenţionat să creşteţi astfel de soiuri. Printre acestea se numără următoarele soiuri, enumerate în funcţie de tipul de salată (sursa: Institutul Bavarez pentru Viticultură şi Grădinărit, Veitshöchheim):

Salată tip căpăţână: „Casanova”, „Fiorella”, „Irina”, „Jiska”, „Osaka”, „Estelle”

Salată aisberg: „Barcelona”, „Bennie”, „Fortunas”

Salată miniaisberg: „Minas”

Salata romană: „Sirmai”, „Smile”

Salată „căpăţână de unt”: „Leny”

Lollo Bionda: „Barman”, „Lorenzo”

Lollo Rossa: „Solsun”

Andivă: „Bentley”

În cazul zmeurei, care şi ea este o victimă cunoscută a afidelor, puteţi alege varietăţi care nu sunt atât de atractive pentru afide, deşi nu sunt rezistente. De exemplu, vechiul soi „Schönemann” are de suferit mai adesea din cauza afidelor decât varietăţile mai moderne „Rumiloba” şi „Autumn Bliss”.

Cum să combateţi eficient afidele: În plus faţă de măsurile preventive, puteţi combate afidele direct, cu ajutorul a diferiţi compuşi. În acest caz, este important să selectaţi compuşii în funcţie de protejarea insectelor utile şi de perioada de aşteptare necesară, în special în cazul plantelor pe care intenţionaţi să le consumaţi. Perioada de aşteptare: Cantitatea de timp care trebuie să treacă după ce aţi utilizaţi compusul pentru a combate afidele, înainte de a putea utiliza în bucătărie planta tratată, fără riscuri asupra sănătăţii dvs. Găsiţi aceste informaţii în prospectul cu instrucţiuni al compusului. În cazul ingredientelor naturale (de ex. săpun cu potasă sau uleiuri naturale) utilizate la pesticide precum cele produse de Neudorff, inclusiv Neudosan, Spruzit şi Raptol, perioada de aşteptare poate fi inexistentă sau foarte mică. Pentru mai multe informaţii, adresaţi-vă furnizorilor de pesticide specializaţi.

Trucurile de grădinărit ale bunicului: nu toate sunt potrivite în ziua de azi!

Mai demult, când fumatul era des întâlnit, bunicul punea în apă un muc de ţigară şi-l lăsa peste noapte. Soluţia rezultată era subţiată cu ceva mai multă apă, apoi împrăştiată pe frunze pentru a preveni apariţia afidelor. Însă deoarece nicotina este o otravă foarte eficientă care atacă sistemul nervos şi inima, metoda bunicului nu mai este permisă de către Legea germană a pesticidelor şi a fost utilizată doar pe plantele decorative, niciodată pe cele comestibile.

Totuşi, ceea ce putem învăţa din grădina bunicului este cum să încurajăm insectele utile. Aici se numără atragerea păsărilor prin instalarea unor cuiburi de lemn pentru păsări (de ex. pentru piţigoi) sau nederanjarea locurilor de cuibărit (de ex. pentru codroşi). Chiar şi vrăbiile, pe care bunicul le suporta în grădină fără tragere de inimă, deoarece se credea că strică plantele tinere, sunt excelenţi devoratori de afide în timpul perioadei de eclozare şi reproducere.

Încurajarea animalelor utile înseamnă şi încurajarea insectelor utile. Încurajaţi muştele de grădini plantând margarete. Aceste insecte se hrănesc cu polenul margaretelor şi îşi depun ouăle lângă afide; după ce eclozează, larvele muştei de grădină înfulecă afidele. Asemenea muştelor de grădină, gărgăriţele, muştele, ţânţarii de gale şi viespile sunt şi ele utile.

Combinaţii inteligente

Combinaţia inteligentă de măsuri preventive şi, la nevoie, măsuri de tratament împotriva afidelor înseamnă că acum puteţi face faţă acestor insecte chiar şi dacă apar mult mai des. 

Cu privire la cele câteva afide care se încăpăţânează să rămână în grădină în ciuda acestor măsuri, oamenii răutăcioşi susţin că există două motive pentru adăugarea a puţin mărar tocat în salata proaspătă din grădina dvs.: pe de-o parte are gust mai bun, iar pe de altă parte alungă toate afidele care ar putea sălăşlui în salată…

Comments