Utilizăm module cookie pentru a vă îmbunătăţi experienţa pe site-ul nostru. Continuând să accesaţi acest site web, confirmaţi faptul că sunteţi de acord cu utilizarea modulelor cookie de către noi. Aflaţi mai multe consultând Modulele cookie

Hellebores

Majoritatea grădinilor par mohorâte şi golaşe în lunile de iarnă. Zonele frumoase cu gazon au fost înlocuite cu o pătură albă de zăpadă, iar din florile şi arbuştii în culori au rămas doar câteva straturi şi crengi goale. Însă puteţi avea flori frumoase şi în acest moment al anului. Spânzul, cunoscut şi ca trandafirul Crăciunului, este o pată de culoare minunată într-o grădină în hibernare. Deoarece este obişnuit cu temperaturi reduse, planta înfloreşte din decembrie în martie, fiind o diversiune binevenită în peisajul alb din grădină.

Origine

Spânzul este originar din regiunile montane, unde se găseşte la altitudini de până la 1900 de metri, şi este o specie protejată. Habitatul natural al plantei se întinde din Alpii răsăriteni, prin Germania (în special Bavaria), Austria, Elveţia şi Italia şi până în nordul Balcanilor.

Trandafirii Crăciunului (Helleborus niger) sunt caracterizaţi de florile în formă de farfurie, de culoare albă sau, uneori, roz aprins. Suprafaţa mătăsoasă a florilor şi a rădăcinile lor negre, specifice, sunt inconfundabile. Pot creşte până la 10-30 cm. Toate cele 15 soiuri sunt deosebit de robuste şi uşor de îngrijit. Nu aparţin familiei Rosaceae, după cum sugerează numele, ci familiei Ranunculus.

În engleză, denumirea spânzului înseamnă „mâncare otrăvitoare”. Numele nu este întâmplător, deoarece spânzul este, de fapt, o plantă otrăvitoare. Prin urmare, trebuie să vă spălaţi pe mâini după ce atingeţi aceste plante sau să purtaţi mânuşi când umblaţi cu ele. Nu trebuie să vă faceţi griji în legătură cu animalele de companie, întrucât plantele nu le fac rău câtă vreme nu mănâncă rădăcinile otrăvitoare. Din cauza efectului său toxic, spânzul era utilizat şi în antichitate ca plante medicinală pentru tratarea tulburărilor nervoase şi a bolilor mintale. În vechime, planta era utilizată şi ca armă chimică împotriva duşmanilor. Mai ales în regiunile rustice, spânzul era utilizat pentru prognoza vremii din anul următor. Extractul de rădăcină de spânz era utilizat şi pentru producerea tutunului şi a prafului de strănutat. Din acest motiv, una dintre denumirile populare ale plantei este „iarbă-strănutătoare”. Întrucât spânzul înfloreşte iarna şi sfidează gheaţa şi zăpada, a fost întotdeauna considerat un simbol al speranţei.

Sfaturi de plantare

Pentru spânz, cea mai bună poziţie în grădină este sub copacii cărora le cad frunzele, astfel încât aceste plante veşnic verzi beneficiază de suficientă umbră în timpul verii şi de suficient soare iarna. Spânzul se plantează vara. Reţineţi că are nevoie de un sol calcaros pentru a se dezvolta bine, iar distanţa dintre plante, care preferă plantarea în grup, trebuie să fie de aproximativ 15 cm.

Spânzul poate fi crescut şi ca plantă de interior. Cu toate acestea, trebuie plantat într-un ghiveci suficient de mare, aşezat într-un loc răcoros şi trebuie udat în mod constant. Se recomandă cumpărarea unui compost de calitate şi amestecarea acestuia cu pământ din grădină, pentru ca plantele să beneficieze de cei mai buni nutrienţi. După înflorire, puteţi planta spânzul în grădină, îi puteţi face loc pe un balcon sau pe o terasă aflată la umbră sau, dacă doriţi să-l ţineţi în casă, aşezaţi plantele pe un pervaz protejat de razele directe ale soarelui.

Comments